top of page

Sindromul de burnout: cum se manifestă și când ar trebui să iei măsuri


Definiție

Organizația Mondială a Sănătății definește burnout-ul ca ansamblu de 3 fenomene:

-Senzația de lipsă de energie/epuizare

-distanțare sau sentimente negative cu privire la locul de muncă

-randament profesional scăzut.


Evoluție

Cel mai probabil cu toții am trecut prin perioade în care simțeam că ne obosește prea mult job-ul sau că nu mai avem același randament. Și adesea am decis că avem nevoie de o pauză. Foarte bine. Ai timp să-ți încarci bateriile și să nu ajungi la epuizare.


Dar ce faci dacă ești o persoană perfecționistă sau nu îți permiți o pauză? Tragi de tine și încerci să te convingi că dacă muncești mai mult o să treacă această perioadă. Doar că de cele mai multe ori te îndrepți spre epuizare fără să îți dai seama. Dacă ai ajuns în punctul în care te obosește chiar și cel mai mic task, atunci ai nevoie de ajutor. Te confunți cu stres și oboseală cronică, adesea netratate de la început. Acestea duc adesea la burnout.


Cum recunoști burnout-ul? Semne și simptome

Printre simptomele cel mai frecvent descrise se numără oboseală, insomnie, lipsa apetitului, dureri de cap, iritabilitate, schimbări bruște de comportament. Printre semne regăsim anemia, scăderea în greutate, probleme de concentrare.

Ce măsuri iei?

Cel mai indicat ar fi să începi să vezi un terapeut care știe cel mai bine cum să te direcționeze. Dacă însă nu se poate curând, atunci poți începe prin a lua o pauză mai lungă. Începe prin a evita întâlnirile stresante și fă doar ce este absolut necesar. Cere ajutor prietenilor și familiei cu treburile mai solictante. Deleagă sarcinile de la lucru și cele legate de familie pe cât este posibil. Fă-ți timp pentru tine în care să te relaxezi fără niciun factor stresant. O cană de ceai și o baie fierbinte sau o carte relaxantă sunt un bun început. Dar deși toate aceste mici schimbări sunt foarte benefice, nu poți trece peste această perioadă până nu înveți să gestionezi tot acest stres într-un mod sănătos, deci recomand în primul rând să cauți sprijin și ajutor în terapie.



Experiența mea

Nu cu mult timp în urmă am trecut prin primele etape ale unui început de burnout. Eram din ce în ce mai obosită, oricât aș fi dormit nu mă trezeam odihnită. Aveam insomnii, deci chiar dacă la finalul zilei corpul și mintea mea aveau nevoie de somn, mintea nu mă lăsa să adorm. Îmi treceau prin cap tot felul de gânduri și de scenarii, mă oboseam și mai tare și adormeam abia târziu în noapte. Iar dimineața o luam de la capăt cu 5 ore de somn. Am început să nu mai am poftă de mâncare și mâncam când îmi aminteau colegele. Nu mai dădeam niciun randament, tot ce făceam era să sper să mai rezist până la finalul săptămânii.


Cum a început?

Mă solicitasem destul de mult în ultimele săptămâni și voiam să-mi iasă totul perfect. Am început să nu mă mai prioritizez și să ocup toată ziua cu task-uri fără să îmi las timp de respiro. De obicei profit de orice ocazie bună care se ivește. Așa am făcut și acum. Doar că uneori ajung până în punctul în care nu știu să spun nu. Și așa am ajuns să-mi aglomerez programul până la epuizare. Plecam dimineața și mă întorceam târziu în noapte.


Ce am făcut?

Am recunoscut simptomele și am bănuit că e un început de burnout. Realizam în același timp că am nevoie de o pauză seriosă, dar acest lucru era de imposibil având în vedere că încă nu eram în vacanță de la facultate și trebuia să mă duc în fiecare zi de dimineață la spital pentru stagiu, eu fiind studentă la medicină. Făceam însă terapie de ceva vreme și m-am agățat de asta. Am lucrat la a mă concentra pe mine, la a învăța să spun nu și la a-mi gestiona mai bine stresul și responsabilitățile. Am decis să nu mă mai implic în lucruri care nu erau necesare și am renunțat la altele care mă solicitau prea mult. Mi-am făcut timp pentru mine când nu mai puteam să-i ajut pe alții. M-am prioritizat. Aceste mici schimbări m-au ținut cu picioarele pe pământ până la vacanță când a dispărut și stresul facultății și am putut să mă odihnesc mai mult, atât cât am avut nevoie. Așa mi-am revenit și mi-am recăpătat puterile și randamentul.


Ce am învățat din toate astea?

Am învățat în primul rând că am voie să zic stop când simt că nu mai pot și să iau pauze. Am învățat că trebuie să existe un echilibru între muncă și relaxare. Am învățat că deși munca mă împlinește, în același timp tot ea poate să mă și doboare. Deci a trebuit să-mi schimb rutina și să mă asigur că printre toate task-urile pe care le am în agendă, că îmi fac neapărat timp pentru mine și pentru activitățile care mă ajută să-mi reîncarc bateriile.


Sfaturi de final

Dacă resimțiți simptomele enumerate mai sus e clar că aveți nevoie de o pauză, pe cât este ea posibilă. Este ok să cereți ajutorul când simțiți că lucrurile scapă de sub control. Și nu în ultimul rând, mergeți la terapie. Nu pot să exprim cât m-a ajutat și cât mă ajută contant. Mă aduce cu picioarele pe pământ când simt că mă sufoc și când toate mă copleșesc.






9 views0 comments
bottom of page