top of page

Carmen Dumbravă - Despre Art-terapie.

Updated: May 1


Astăzi ne luăm o mică pauză ca să o cunoaștem mai bine pe Carmen, psiholog clinician, unul dintre colaboratorii Lumira, pe care am avut plăcerea să o cunosc în calitate de colegă și voluntar Lumira și în calitate de colaborator pe partea de Art-terapie.





Mă bucur să stăm de vorba virtual, Carmen. Aș vrea să încep cu o întrebare despre Art-terapie, cum ai descrie tu această practică? 


Pe scurt Art-terapia este o practică care îmbină tehnici experiențiale de autocunoaștere și explorare personală care scoate la suprafață produsul inconștientului prin instrumente artistice.

Pentru mine este o metodă folositoare care merge mâna în mâna cu studiile mele de psihoterapie focalizată pe emoții. Această practică îmi oferă spațiul să pun accentul pe exprimarea emoțională congruentă cu experiențele personale.


În practică eu îmbin cunoștiințele de psihopatologie și funcționalitate, cu Art-terapia și elemente din psihoterapia focalizată pe emoții a lui Greenberg, pentru a ghida participanții să între în contact cu emoțiile lor.


Ai spus mai devreme despre studiile tale, în continuare ai putea să ne povestești despre începutul călătoriei tale în acest domeniu. Ce te-a inspirat să urmezi această cale?


Cum spuneam mai devreme, urmez o școală de psihoterapie focalizată pe emoții, iar domeniul meu de expertiză principal este psihopatologia și modul în care stresul și comportamentele dezadaptative influențează bunăstarea omului, asupra căruia adaug metode de eliberare și autocunoaștere artistice. 


În prezent am licență de psiholog clinician, diplomă de art-terapeut și sunt în procesul de formare ca psihoterapeut licențiat în cadrul școlii de formare în psihoterapie focalizată pe emoții.


Dar atracția pentru domeniu a venit din curiozitatea de a înțelege cum fiecare persoană își așează piesele în puzzle-ul fluid și abstract pe care îl reprezintă psihicul uman și cum și când alege să le schimbe. Această fascinație m-a convins și cuprins complet, încă de la început, să studiez pentru a lucra ca psihoterapeut.






Cum ai ajuns să colaborezi cu Lumira? Ce anume despre misiunea și valorile Lumira rezonează cu tine?


Primul pas a fost să testez colaborarea ca voluntar Lumira. Într-o perioadă de intensă căutare a unui loc de apartenență, am găsit anunțul asociației. Nu pot spune că am fost foarte încrezătoare la început, firea mea sceptică analiza continuu. Însă aici am găsit înțelegere, susținere și cel mai important: căldură și congruență. 


Momentul în care am zis da, vreau să fac parte din asta, a fost momentul când eram cu toții în ședință, printre primele, și am realizat că nu simt concurență între oameni, nu simt gelozie, iar căldură primită este una pură, autentică, nu forțată, lucru pe care nu îl întâlnești prea des.


Ai spus că înțelegerea, congruența și susținerea sunt factori te-au convins să colaborezi cu noi. În aceeași direcție ai putea să ne spui care este filozofia ta personală când vine vorba de Art-terapie?


Nu îmi dau seama dacă e neapărat o filozofie, dar știu sigur că fără următoarele două valori nu îmi pot practică meseria: acceptarea necondiționată și empatia autentică.


Aceștia sunt pilonii meseriei mele și sunt conceptele după care îmi ghidez practica. Clișeic, aș spune, dar practica m-a învățat de atâtea ori că în fața celor două orice persoană își dezvoltă resurse și își găsește spațiul să se accepte, să înflorească și să înfrunte orice dificultate a vieții.


Și am observat aceste rezultate lucrând cu copii, unde poți vedea atât de bine ce frumos cresc și se dezvoltă dacă le oferi acest spațiu, dar și cu adulții care au simțit acest spațiu creat în care să își caute răspunsurile și soluțiile.


În ce mod consideri că Art-terapia contribuie la dezvoltarea personală și autocunoaștere? Ai vreo poveste personală sau a unui participant pe care ai vrea să o împărtășești?


Unde cuvintele nu mai sunt de ajuns sau mai bine zis, unde cuvintele nu sunt de ajuns, poți să pui mâna pe un creion/pensulă/plastilină și prin această acțiune poți să exprimi mai mult decât ai fi putut verbal să o faci. 


Desigur, că și orice altă practică aceasta este benefică pentru anumite persoane și pentru altele nu are același efect. De exemplu pentru persoane care se bazează mai mult pe rațional acesta poate fi un factor care le blochează. Iar pentru alte persoane care au o gândire mai abstractă poate fi extrem de util. 


Folosind mai multe unelte împreună cu Art-terapia am observat în practica individuală cum reușesc persoane prin această exprimare prin artă să între în contact cu emoții atât de dureroase, ca într-un proces de catharsis, după care renasc ca o pasăre phoenix. 


Puțin utopic, știu, și trebuie să menționez că asta nu se întâmplă după o ședință, ci în timp. Chiar de curând am avut un client care, după 6 luni de terapie, mi-a zis că se simte mai ușor, că lumea nu mai pare un loc atât de periculos, că se simte mai sigur în el și cu el. Muncă sa, evident, dar momentul a fost unul extrem de înduioșător. A fost un reminder de ce și pentru ce fac meseria asta.


Sună ca o practică puternică. Ce sfaturi ai pentru cineva care dorește să exploreze Art-terapia de grup sau individual?


Nu te aștepta să se schimbe lucrurile peste noapte. Este iluzoriu și creează mai mult stres, presiune și dezamăgire. Pentru ca lucrurile să se schimbe pe bune, durează și e nevoie de răbdare și perseverență. Ca atunci când încerci să slăbești și să te țină rezultatul, faci schimbări mici care duc la un sistem care conduce la un corp mai armonios, față de o dieta în care slăbești 10 kg într-o lună. La fel și în terapie, alegi să faci acțiuni și schimbări mici, care la final modifică toată imaginea de ansamblu.


Cu toată informația din prezent, tendința umană de acum este de raționalizare. Să știu de ce fac, să știu cum fac, să știu când fac. Foarte puțin să mai și simțim, nu ne întrebăm ce se simte bine pentru mine, suntem mereu cu gândul la următoarea etapă. 





În practica pe care o ghidez cel mai important factor este că se simte și se explorează, deci cine vrea să exploreze Art-terapia și psihoterapia focalizată pe emoții se poate frustra la început. Nu îți zic ce să faci, cum să faci, nu îți zic că ce gândești poate nu e real, ci te voi îndruma mereu să simți lucrurile de care fugi. 


The only way out is through.


Ce planuri sau aspirații ai pentru viitor în ceea ce privește Art-terapia? Există noi direcții sau proiecte pe care vrei să le explorezi?


După ce termin studiile școlii de psihoterapie focalizată pe emoții, vreau să încerc să mă joc cu Art-terapia și psihoterapia mai mult, posibilitățile par infinite. 


Într-o lume axată doar pe a face și a livra rezultate, îmi doresc să găsesc o modalitate prin care persoana care lucrează cu mine să își reamintească să se și joace. Nu totul este despre muncă. Uităm deseori să ne jucăm, și pe bună dreptate, viața de adult are capacitatea asta de a ne face să uităm de joacă. În această privința ce vreau să aduc în viață adulților cu care lucrez este că joacă în calitate de adult diferă de cea din copilărie și e nevoie să ne reinventăm. 


Am două direcții în care îmi doresc să merg: 

  • prima este un centru pentru părinți și copii, în care îmi doresc să ofer posibilitatea părinților să se reconecteze cu proprii lor copii 

  • și al doilea este de a susține grupuri psihoterapeutice pentru adulți, în care învățăm cum să ne jucăm în noul rol.


Ai niște link-uri de interes legat de aprofundarea practicii tale (articole, cursuri, cărți recomandate)? Dar pentru promovare personală (fb, insta, site, etc.)?


Dacă sunteți interesați de practică mea puteți să urmăriți pe instagram https://www.instagram.com/despre.om/


Și ieșind puțin din sfera practicii mele, un canal de youtube care m-a uns pe suflet a fost acesta: https://www.youtube.com/@johnvervaeke, o bună vreme m-am confruntat cu lipsa de sens și seria lui John Vervaeke m-a ajutat să mai fac puțină lumină.


Hei, îți mulțumesc tare mult pentru timpul acordat, Carmen, și pentru răspunsurile pline de sens. 


Iar ție cititorule îți mulțumesc că ai citit pana la final! 


În încheiere vreau sa spun că acest interviu mi-a oferit o viziune clară și echilibrată asupra Art-terapiei. Răspunsurile lui Carmen mi-au arătat care este puterea transformatoare a acestei practici și care sunt limitele ei. În discuție s-a clarificat și diferența dintre psiholog licențiat și psihoterapeut licențiat și că procesul de formare este unul de durată. 


Pentru a afla mai multe despre Art-terapie vă încurajăm să trimiteți întrebările voastre către Carmen în comentarii și să vă alăturați discuției. Răspunsurile cel mai probabil vor veni pe canalele noastre de Social Media, așa că vă invităm să ne urmăriți si acolo.



Lumira vă invită să vă descoperiți și să vă exprimați liber într-un mediu sigur și susținător. Pentru a aprofunda o multitudine de practici va puteți înscrie la evenimentul „La Luminiș”, 3-8 septembrie.


Așteptăm cu nerăbdare să vă întâlnim acolo!


20 views0 comments

Recent Posts

See All
bottom of page